Serialul despre blaturile fotbalului românesc atinge astăzi, pentru a doua oară, dimensiunea internaţională a fraudei naţionale.
Falsurile şi înşelăciunea din întrecerea internă, ajunse filosofie de viaţă, s-au revărsat peste graniţele ţării, România ajungând celebră pentru capacitatea de a contraface realitatea. Mai multe episoade, toate petrecute înainte de 1989, au afectat grav credibilitatea fotbalului nostru, dar şi a unor jucători altfel foarte valoroşi, care n-ar fi meritat ştampila de trişori. Episodul Ghetelor de Aur fabricate în România şi fotbalistul căruia i s-a falsificat vârsta pentru a juca la Mondialele de tineret din 1981, încheiate cu bronz pentru tricolori, vor fi tratate mai jos.
Cazul titlului european la juniori sub 19 ani, câştigat pe fals în 1962 de România prin folosirea unor fotbalişti cu vârstă mai mare decât cea admisă, nu este - din nefericire - singular, ci doar ilustrarea unei mentalităţi care a pus în centrul sistemului de valori impostura.
În anii care au urmat, seria şmecheriilor făcute de conducătorii fotbalului românesc pentru a obţine necinstit recunoaştere internaţională a continuat în ritm susţinut.
"Ghetele de Aur"
Dudu Georgescu: 33 goluri (sezonul 74-75), 47 goluri (sezonul 76-77)
În alte sezoane: 21 goluri
(73-74), 33 goluri (74-75), 31 goluri (75-76), 47 goluri
(76-77), 24 goluri (77-78), 13 goluri (78-79) - toate la Dinamo
Rodion Cămătaru: 44 goluri (sezonul 86-87)
În alte sezoane: 9 goluri
(82-83), 17 goluri (83-84),
18 goluri (84-85), 8 goluri
(85-86) - toate la Craiova;
44 goluri (86-87), 17 goluri (87-88), 15 goluri (88-89) - toate la Dinamo
Dorin Mateuţ: 43 goluri (sezonul 88-89)
În alte sezoane: 16 goluri
(85-86) la Corvinul, 11 goluri (86-87) la Corvinul (5) şi Dinamo (6), 17 goluri (87-88), 43 goluri (88-89), 9 goluri
(89-90), 5 goluri (90-91) - toate la Dinamo
Record mondial
Seria incredibilă a lui Cămătaru
Et. 28 (24 mai): Argeş - Dinamo 0-2 Un gol din penalty
Et. 29 (31 mai): Dinamo - Corvinul 3-3 Trei goluri
Et. 30 (3 iunie): Oţelul - Dinamo 3-3 Trei goluri, ultimul din penalty
Et. 31 (13 iunie): Dinamo - Moreni 2-3 Două goluri
Et. 32 (18 iunie): Sportul -Dinamo 5-4 Patru goluri
Et. 33 (21 iunie): Dinamo - Jiul 6-2 Cinci goluri, a ratat un penalty
Et. 34 (25 iunie): Rapid - Dinamo 4-3 Trei goluri
Bilanţ: 21 de goluri în 7 etape jucate în 33 de zile
După "Gheata de Aur" meritată din 1975, cea din 1977 a fost obţinută cu un număr record de goluri, neegalat vreodată de vreun alt fotbalist
În 1975, Dudu Georgescu, unul dintre cei mai buni atacanţi pe care i-a avut vreodată fotbalul românesc, devenea golgheterul Diviziei A, cu 33 de goluri marcate în 31 de partide pentru Dinamo.
Performanţa îl propulsa pe primul loc în topul celor mai prolifici fotbalişti europeni, iar publicaţia L'Equipe îi acorda prestigiosul trofeu "Gheata de Aur". Pe vremea aceea, francezii foloseau un criteriu simplu de departajare: numărul de goluri înscrise, fără a se ţine cont de alte criterii, cum ar fi dificultatea campionatului.
Prima "Gheată de Aur" câştigată de fotbalul nostru a fost reală. Dinamo avea o echipă puternică, a câştigat titlul, iar Dudu Georgescu a beneficiat de coechipieri care i-au valorificat calităţile. Mircea Lucescu povestea, în "Mirajul gazonului", că întreaga echipă a muncit pentru golgheterul său, personal Lucescu centrându-i de nenumărate ori pentru ca Dudu Georgescu să-şi valorifice detenta formidabilă şi excelenta lovitură de cap. La aceste atuuri reale s-a adăugat, în unele meciuri, şi complicitatea adversarilor din "Cooperativa" pe care Dinamo o pusese în funcţiune.
Peste Eusebio, Gerd Müller şi Van Basten
Doi ani mai târziu, însă, s-a trecut de la sublim la ridicol. Dudu Georgescu avea să fie scos din nou golgheter, în 1977, de data aceasta însă cu un număr record de goluri, 47! Nimeni, niciodată, n-a mai reuşit în campionatelele Europei să înscrie de atât de multe ori, deşi pe lista câştigătorilor acestui trofeu se regăsesc nume de legendă: Eusebio (42 de goluri în 1967-1968 şi 40 în 72-73), Gerd Müller (38 de goluri în 69-70 şi 40 în 71-72), Ian Rush (32 de goluri în 83-84), Van Basten (37 de goluri în 85-86).
Dudu Georgescu a înscris de 47 de ori în cele 31 de etape în care a jucat, ceea ce înseamnă o medie de peste 1,5 goluri pe meci!
Mateuţ, ultima Gheată românească: Ultimul "tun" al fotbalului românesc a venit chiar înainte de Revoluţie
Doi ani mai târziu, povestea s-a repetat cu Dorin Mateuţ (foto), care a câştigat şi el "Gheata de Aur", cu 43 de goluri. De data aceasta, n-a mai fost nevoie de o cursă contracronometru în finalul sezonului, pentru că Dinamo crescuse atât de mult în valoare, încât îşi surclasa restul rivalelor din Divizia A (cu excepţia Stelei) fără mari eforturi. În plus, mecanismul aranjamentelor funcţiona la turaţie maximă, iar sincopele erau foarte rare.
Steaua: trei încercări, "doar" o "Gheată de Bronz"
Nu numai Dinamo s-a ocupat de asemenea lucruri. La "Gheata de Aur" au încercat să ajungă şi alte echipe din România. Steaua s-a străduit să-l bage la înaintare pe Victor Piţurcă. Din trei tentative (29 de goluri în 1985-1986, 34 de goluri în 1987-1988 şi 23 de goluri în 1988-1989), o singură dată, în 1988, a reuşit să ia "Gheata de Bronz". O a treia echipă "cu epoleţi", Victoria Bucureşti, a încercat să propulseze, de asemenea, un om în topul european. Marcel Coraş a înscris 36 de goluri în sezonul 1988-1989, dar n-a putut să-l concureze pe Dorin Mateuţ, de la "sora mai mare" Dinamo.
Esticii, specialişti în falsuri
Scandalurile provocate de români, bulgari şi ciprioţi au dus la suspendarea "Ghetei de Aur" între 1991 şi 1996
Nu numai România s-a ocupat cu astfel de potlogării precum "fabricarea" de producţii-record de goluri.
Esticii se specializaseră în astfel de golgheteri de carton. Începând din 1967, de când L'Equipe a înfiinţat "Gheata de Aur", şi până în 1991, când trofeul a fost suspendat tocmai din cauza scandalurilor, bulgarii, românii, ciprioţii şi turcii (la care s-au adăugat şi nişte recorduri dubioase ale portughezilor) s-au abonat la distincţie. Aşa a fost posibil ca, alături de celebrităţi precum Gerd Müller, Eusebio, Krankl, Wim Kieft, Ian Rush şi Van Basten să se poată făli şi anonimi ca Petar Jekov, Georgi Slavkov şi Sotiris Kaiafas. Nici reuşitele argentinianului Hector Yazalde (46 de goluri, Portugalia, 1974) şi turcului Tanju Colak (39 de goluri, Turcia, 1988) nu sunt în afara suspiciunilor.
În 1991, trofeul a fost suspendat după ce Ciprul a anunţat că un jucător din campionatul intern a înscris 40 de goluri, deşi statistica oficială consemna doi fotbalişti, amândoi cu câte 19 goluri!
În 1996, când s-a reluat decernarea premiului, s-a instituit un nou sistem, cu un punctaj mixt, alcătuit atât din numărul de goluri, cât şi din coeficientul de dificultate al fiecărui campionat în parte. Din acel moment, esticii au ieşit din calcule.
@Adrian Diamescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu